Opoziţiuni informaţionale

Prof.univ.dr.hab. Serghei Ohrimenco A.S.E.M.
Prof. S. Imbrogno, Universitatea Ohio, SUA
Dr. Gh. Cernei Banca Naţională a Moldovei

Dezvoltarea şi implementarea relaţiilor de piaţă au condiţionat transformarea informaţiei într-o marfă specifică. Cu ajutorul unei astfel de marfa, care are valoare înaltă se realizează operaţiuni de schimb, cumpărare-vânzare etc.

Este important faptul că orice subiect economic (de stat sau antreprenoriat) m activitatea proprie efectuează operaţiuni de colectare, înregistrare, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei. Pretutindeni s-au dezvoltat sistemele informatice, care au ca scop realizarea funcţiilor deservirii informaţionale a utilizatorilor atât individuali, cât şi colectivi.

Se analizează modelul tridimensional al opoziţiunilor informaţionale în cadrul cărora se disting trei nivele şi care pot clasificate şi în calitate de scopuri ale infractorilor informaţionali:

• date personale;
• informaţii corporative, care caracterizează concurenţa dintre corporaţii în vederea obţinerii secretelor comerciale;
• informaţii globale, referitoare la reacţiile ramurilor industriei, economiilor diferitelor regiuni, ţâri, continente.

Opoziţia informaţională - reprezintă acţiuni, orientate la atingerea superiorităţii informaţionale cu ajutorul nimicirii informaţiei şi sistemelor informatice ale concurenţilor şi asigurării securităţii resurselor informaţionale personale. Parte componentă a opoziţiei informaţionale este terorismul informaţional, care poate fi definit ca un complex de abuzuri intenţionate cu sistemele informaţionale, cu reţelele şi componentele lor în scopul realizării acţiunilor teroriste [l]. Astfel, opoziţia informaţională şi terorismul sunt legate direct cu structurile criminale, escrocii etc. De menţionat faptul că accesibilitatea tehnologiilor informaţionale contemporane, importul fără control, lipsa controlului necesar din partea statului (standardizare şi certificarea componentelor hardware şi software) sporesc mult tehnologic potenţialul distructiv al abuzurilor.

Practica activităţii sistemelor informaţionale dovedeşte că ele pot fi in calitate de obiecte, subiecte, mijloace de pregătire şi realizare ale infracţiunilor de calculatoare.

Prin infracţiune informaţională se subînţelege un complex de activităţi ilegale, orientate la accesul nesancţionat, primirea şi transmiterea informaţiei, săvârşite cu utilizarea mijloacelor de calcul, telecomunicaţii şi software. Astfel, la aceste infracţiuni vor fi afiliate orice acţiuni ilegale şi neetice, legate de prelucrarea, stocarea şi transmiterea informaţiei. Se analizează tipurile de bază ale infracţiunilor, în cadrul cărora sunt evidenţiate următoarele:

• infracţiuni economice, legate de manipularea sistemelor informaţionale şi a resurselor lor în scopul obţinerii unui profit economic: spionajul industrial, realizat cu ajutorul tehnicii de calcul şi speciale; furtul şi copierea nesancţionată a asigurăm programate (pirateria); furtul de servicii (a timpului); accesul nepermis la resursele informaţionale.
• încălcarea drepturilor personale ale cetăţenilor şi a secretelor comerciale ale organizaţiilor nestatale: formare şi utilizarea seturilor de date incorecte; divulgarea şi utilizarea nelegitimă a datelor; încălcarea obligaţiunilor formale, ce corespund normelor care definesc secretele profesionale, personale, comerciale.
• încălcarea intereselor personale ale utilizatorilor sistemelor informatice.

În ţările tehnologic dezvoltate există "ilegalitatea computerizată", în cadrul căreia se evidenţiază trei grupe de specialişti [3]:

• hackerii, care deţin cunoştinţe vaste în domeniul tehnologiilor informaţionale şi care le utilizează în scopul primirii accesului nesancţionat şi realizării acţiunilor ilicite asupra resurselor informaţionale (de stat sau comerciale).
• phreackerii, care sunt specializaţi în utilizarea ilegală a reţelelor telefonice prin metoda ocolirii mecanismelor de înregistrare a legăturii.
• Piraţii, care se specializează m distrugerea protecţiei de copiere a asigurării programate licenţiate.

În calitate de scopuri ale acestor grupări pot fi evidenţiate următoarele:

• De nivel micro. Se realizează de indivizi sau grupuri mici şi se caracterizează priii obţinerea unor rapide profituri materiale directe sau indirecte. Atingerea scopului final se caracterizează prin scheme relativ simple, cu necesitarea unor resurse tehnice şi financiare neînsemnate.
• De nivel macro. Pentru atingerea unor astfel de scopuri, se. utilizează un spectru larg de acţiuni, bazate pe utilizarea tehnicii modeme de calcul, telecomunicaţii şi asigurării programate speciale. Aceasta necesită disponibilitatea de resurse financiare suficiente, accesul la cele mai noi tehnologii informaţionale, şi pot fi realizate numai de organisme puternice din punct de vedere financiar şi tehnologic. Scopurile principale macro-nivelului pot fi următoarele: obţinerea unor beneficii strategice în mediul de concurenţă; influenţa asupra proceselor de luare a deciziilor, legate de planurile de dezvoltare strategică; colectarea informaţiei, ce constituie secret comercial etc.

În raport este efectuată analiză a scopurilor, motivelor proceselor de planificare ale infracţiunilor informaţionale. La analiza posibilităţilor potenţiale se utilizează metodica propusă în [2].

Literatura

1. CIWARS Intelligence Report. Vol.2. Issue 8, 1998
2. ?????? ?.?. ?????? ????? ???????????? ?????????????????? ?????????????? ??????. ???. ????? 2. ?????????????? ???????? ? ???????.-1997, N 10.
3. Meyer G. R. The social organisation of the computer underground. - Decalb, Illinois, 1989.