Securitatea informationala in conditiile informatizarii societatii Teodor N. Tirdea Securitatea informationala nu se atribuie securitatii computationale, cum, de altfel, si notiunea de informatizare nu se atribuie notiunii de computerizare (informatizarea include procesele mediatizarii, asigurarii social-economice, organizatorico-juridice, politice etc.). Securitatea computationala se refera doar la ocrotirea utilajului si informatiei in MEC de sabotaj, incalcarea regulilor exploatarii tehnice, insusirea averii, calamitatile naturii, cauzarea pagubei in mod premeditat sau intamplator etc. «Securitatea informationala, care include in si-ne securitatea computationala in rol de componenta necesara, se rasfrange asupra tuturor proceselor sociale, in care functioneaza informatia si se utilizeaza informatica. Aceasta insusi-re a sistemului social, civilizatiei in intregime garanteaza o asemenea dezvoltare a proceselor informationale si a informatizarii societatii, care i-ar asigura conditii informationale de supravietuire si progres continuu». Cu alte cuvinte, securitatea informationala se rasfrange asupra tuturor fenomenelor sferei informationale a sociumului (civilizatiei), care in mod direct sau prin intermediul cuiva «lucreaza» asupra dezvoltarii optime a sistemului social, asigurandu-i .acestuia din urma (sociumului) conditii pentru supravietuire si progres succesiv. In societatea informationalo-ecologica pe masura folosirii cat mai largi a computerelor in retelele de comunicatie in rolul de sisteme comutatoare, iar a mijloacelor de comunicare electronica drept elemente indisolubile in prelucrarea computationala a datelor, deosebirea dintre prelucrarea socioinformatiei si comunicatiei parca dispare. Ambele aceste fenomene tehnologice se contopesc intr-un model unic, care a capatat denumirea «compunicarea». Problemele de baza aici sunt cele juridice, etice si economice. Cel mai important aspect este aspectul politic, intrucat informatia constituie puterea, iar accesul fata de ea constituie conditia libertatii. Chiar in tarile unde informatizarea galopeaza in dezvoltarea sa, accesul deschis fata de informatie si cunostinte este intrebuintat nu nu-mai in scopuri umanistice, ci si impotriva omului si chiar a omenirii. Cazuri care poarta un caracter antijuridic si amoral sunt foarte multe. Mai intai de toate furturile «electronice», adica furturile banilor cu ajutorul MEC. La conferinta din Madrid cu privire la securitatea sisteme-lor informationale directorul general al uneia din corporatii a afirmat: «Talhariile inarmate, care au loc in lume, nu constituie nimic in comparatie cu jefuirile «electronice», cu ajutorul carora miliarde de dolari se vireaza de pe un cont pe altul si dintr-o tara in alta... Specialistul in informatica este omul cu o minte foarte dezvoltata si daca el se dovedeste a fi stapanit de o oarecare idee, el e capabil sa savarseasca asemenea lucruri, care sa fie demne cu adevarat de Machiavelli». Doar bancile SUA pierd zeci de miliarde de dolari pe an, fapt care se poate compara cu privilegiile economice de pe urma aplicarii computerelor, totodata deja jumatate din crimele din lumea afacerilor sunt legate de utilizarea tehnologiilor informationale. Printre alte consecinte negative ale informatizarii, cauza-le de catre dereglarea securitatii informationale, sunt si terorismul computational si huliganismul computational. «Fanaticul telefonic», «hacherul», «cracherul» sunt expresiile lexicului actual. Daca hacherii patrund in memoria sistemelor computerizate pentru satisfacerea ambitiilor proprii, apoi cracherii mai si «storc» bancile informationale. Asemenea «specialisti» sunt periculosi in mod catastrofal pentru sistemele computerizate, care dirijeaza rachetele de lupta, arma cos-mica si nucleara. La ce consecinte poate aduce amestecul lor «profesional» nu e greu a ghici. Acest lucru poate deveni o tragedie nu numai pentru o tara, dar si pentru intreaga omenire. Nici pe departe nu e inofensiva influenta computerelor, mai ales a celor personale, asupra sanatatii omului, psihicului lui. In primul rand, la majoritatea MEC folosite in instruire si in fata de toate zilele este depasita norma radiatiilor de la monitor. Displayul actioneaza mai puternic decat televizorul asupra vederii, provoaca supraincarcari mintale si o oboseala rapida a sistemului nervos, favorizeaza aparitia maladiilor psihice. Astazi nimeni nu poate spune care va fi influenta computerului asupra biosferei, actiunea lui asupra organismelor vii. In al doilea rand, raspandirea MECP si a altor asemenea realizari ale electronicii va favoriza sporirea in oameni a psihologiei individualismului, subminarea inceputurilor colectiviste. Aceasta neliniste nu este lipsita de temei: tehnica computerizata si alta tehnica informationala de utilizare individuala limiteaza intr-adevar comunicarea dintre oameni (partenerul omului in lucru, invatatura, joc, la odihna va fi tot mai frecvent MEC), poate sa indeparteze omul de realitate si sa-l duca in lumea iluziilor, sa creeze un surogat artificial al realitatii si sa sporeasca prin asta izolarea sociala. Indiscutabil este faptul ca esenta pericolelor «computationale» isi are radacina nu numai in tehnica si informatie, dar si in mediul social concret, unde se mai pastreaza acele sau altele forme ale patologiei sociale, care se transmit de catre structurile invechite pe viitor societatii informationale. in ace-lasi timp pericolul fata de om din partea specificului tehnicii informationale si a tehnologiei este evident. Asupra acestei primejdii social-informationale atrag atentia multi autori. De exemplu, prezidentul de onoare al Federatiei Internationale cu privire la documentatie A. King scrie: «Desi comunicatia electronica este comoda, apare pericolul izolarii si instrainarii, care pot fi create de societatea informationala cu tendintele ei de a stimula munca acasa si saturarea canalelor de invatamant si distractie, al caror rezultat il constituie indepartarea familiei de contactele nemilocite cu oamenii straini. Acuma se cuvine a te feri nu de acel refuz fata de formele in masa ale vietii culturale, pe care o constatam in prezent, ci de acea instrainare a individului, care s-a strecurat treptat — pasiva si perfida. Daca e sa ne exprimam mai categoric, apoi apare intrebarea: e capabila oare automatizarea partii considerabile a activitatii omenesti sa duca la automatizarea a insusi neamu-lui omenesc. E posibil acest lucru, dar nu se cuvine sa-l admitem». Pericolele «computationale» s-au pronosticat inca in zorii dezvoltarii cunostintelor cibernetice. Numai ca acelea erau niste avertismente utopice. Astazi in legatura cu aparitia «prieteneasca» si intelectuala a MEC, care nu urmareste interesele sa-le de acaparare, ea are un caracter primejdios si ameninta izolarea omului de alti oameni, fapt ce-ar putea sa duca chiar si la destramarea familiei. Dupa parerea psihoterapeutului arnerican C. Brod acest lucru este cauzat, intrucat comunicarea in familie a fost limitata de persoanele tehnocentriste la minimumul necesar. Ei se stradui sa se izoleze nu numai de prietenii de mai demult, dar si de membrii familiei. Pentru ei insasi comunicarea capata un caracter strict utilitar, lipsit de emotii si caldura omeneasca. Aceasta este intr-un fel anumit o comunicare computationala, care se efectueaza in afara pasiunilor si emotiilor omenesti. Oamenii tehnocentrati isi schimba pana si parerile despre dragoste si viata sexuala. Sexualitatea in asemenea cazuri nu atat copleseste, cat este controlata si examinata drept o usurare a incordarii, dar nu ca un stimulent pozitiv. In al treilea rand, la folosirea computerului apare fenomenul, pe care C. Brod 1-a numit tehnostres. Aceasta este o boala absolut noua, actuala de adaptare, provocata de incapacitatea modului sanatos de a reactiona asupra tehnologiei informational-computationala neobisnuita. Sunt evidentiate cateva procese, legate de adaptarea si dezvoltarea noilor tehnologii informafionale. Mai intai de toate, aceasta este o supraincarcare si oboseala mintala, al carui grad devine tot mai mare si mai mare. In afara de asta, computerele duc la centralizare, iar centralizarea mareste erorile, care pot cauza consecinte serioase si pentru a caror corectare deseori nu ne ajunge timp. M-ai apoi, acesta-i un control permanent, o supraveghere a muncii si calitatii ei din partea MEC. Dependenta stransa a muncii lucratorului de computer, supraincarcarea lui cu programa provoaca nemultamire, protest, simtul neocrotirii informationale. In cele din urma, acesta este caracterul separat al muncii computerizate, intrucat este intensificat pana la limite, fapt ce creeaza conditii ideale pentru izolarea sociala. In fine, pentru a putea formula un raspuns la intrebarile importante din punct de vedere vital despre influenta computerelor asupra omului, noi trebuie sa examinam in mod minuti-os crezul convingerii computationale, a delimita ipoteticul de real, faptul de fictiune. Nu putem sa nu mentionam ca de rand cu marirea incarcarilor mintale, reducerea timpului de munca a celora care folosesc tehnologia computerizata, deseori sunt cuprinsi de sentimentul dezamagirii, intrucat capacitatile reale ale MEC sunt contrare asteptarilor. Inca un paradox al informatizarii, mediatizarii si computerizarii care consta in faptul ca iscusinta de a folosi tehnologiile informationale stimuleaza dezvoltarea capacitatilor intelectuale intr-o privinta si totodata in acelasi timp poate sa se rasfranga in mod negativ asupra lor in alta privinta. Exemple similare in istoria tehnicii avem foarte multe. Mijloacele actuale de transport au usurat deplasarile omului in spatiu. In acelasi timp a aparut si un asemenea fenomen cum ar fi hipodinamica. Prin analogie am putea vorbi si despre «hipodinamia intelectuala» in felul sau, adica intampinarea greutatilor la efectuarea operatiilor de rutina, de exemplu a calculelor elementare. Alt moment negativ al informatizarii il constituie terorismul «inofensiv» al intelectualilor, care molipsesc programele computerelor de «virusi» originali. «Infectiile electronice» sunt provocate de «virusii computationali», adica de programele, inregistrate pe dischete, in care se contin comenzile minutios tainuite, capabile a patrunde in alte programe si blocuri ale memoriei si a le nimici. Asemenea virusi-programe se transmit de la un computer la altul ca si o infectie. De exemplu, programatorul MEC in varsta de 24 de ani din Cambridge (statul Massaciuetes, SUA) R. Morris a inventat in anul 1988 o programa proprie computationala si a decis in orele de ragaz de a o introduce in sistemul informational national SUA INTERNET. «Virusul computational» creat de R. Morris in vreo cateva ore a reusit sa scoata din functiune aproximativ sase mii de MEC. Aceasta «distractie nevinovata» 1-a facut sa ajunga in cele din urma pe banca acuzatilor. Pozitia drastica a judecatoriei se explica, mai intai de toate, prin faptul ca in SLJA R. Morris si-a gasit multi continuatori. Acest lucru il confirma, sa zicem, iesirea din functiune a majoritatii liniilor de comunicare interurbane ale companiei telefonice ATT. Pe parcursul a aproximativ noua ore clientii companiei n-au putut razbi spre numerele de telefon de care aveau nevoie. Autoraspunzatorul raspundea fara intrerupere ca «toate liniile sunt ocupate». De fapt insa a fost vatamat de virusul computational noul sistem de computer in cel mai ma-re centru al comunicarii telefonice a companiei ATT in Bedminster (statul New-Gersi, SLJA). Virusii computationali se raspandesc si in Europa. A pro-dus multe batai de cap aici in 1989 virusul «Vineri, 13». La implementare el n-a cauzat mare rau, atata doar ca n-a reusit sa se raspandeasca. Mai apoi virusul s-a aflat intr-o stare latenta si trebuia «sa invie» vinerea, 13 octombrie 1989. Profilaxia unei posibile explozii distrugatoare le-a lipsit pe toate organizatiile care posedau sisteme computerizate de multe forte si mijloace. Un moment cu totul alarmant in asigurarea securitatii informationale a cetatenilor il constituie «urmarirea electroni-ca», adica inregistrarea si ascultarea convorbirilor telefonice, cenzurarea scrisorilor si alte metode de control politienesc. In SUA cu acest lucru se ocupa asa-numitul serviciu al securitatii nationale, care are in supunerea sa in Forte Mid (statul Merilend, SUA) o multime de cladiri, in care isi exercita functiunea 10 mii de oameni. Acolo se afla un computer de pro-portii mari si 8 mii de muncitori, care sunt ocupati in permanenta cu audierea diversei informatii. Inca in 1973 ei au contro-lat 23 mln de convorbiri telefonice. 0 asemenea filare e po-sibila, dupa cum s-a mentionat, si la locurile de munca, unde apare practica de cronometrare a tuturor operatiilor si actiuni-lor omului cu exactitatea de pana la a mia parte a secundei, a timpului lui liber, a determinarii masurilor capacitatii de munca a lucratorului, salariului, sanatatii, cantitatii productiei emise, stationarii, lipselor din motive de boala, pregatirii profesionale etc. Cu ajutorul unor programe deosebite computerele pot sa compare si sa aprecieze lucratorii, sa pregateasca liste-le pentru concediere sau remunerare. Pozitivul pentru antreprenor se schimba in favoarea negativului pentru lucratori si functionari. In asemenea caz informatizarea si mediatizarea fac ca via-fa personala, orele libere, comportarea, dispozitia si toate celelalte manifestari omenesti sa devina in mod drastic si constrans normate. «Cea mai noua tehnica informationala, — afirma N. Miillert, — face posibila nu numai includerea in fiecare, ci si excluderea fiecaruia din procesul vietii, activitatii si gandirii. Patrunderea ei in societate si in viata fiecaruia, stapanirea fizicului si psihicului sunt absolut evidente». Tendinta catre particular, care este diametral opus gene-ralului, si posibilitatea de opunere a inceputului totalitar (uni-cal) celui democratic constituie unul din cele mai reale pericole ale societatii informationale. Aici apare posibilitatea «absoluta» de a controla omul, sporeste nelinistea din partea efectelor negative ale erorilor computationale. De aceea nu trebuie sa confundam cunostintele ca rezultat al cunoasterii cu cunostintele in rol de putere. 0 antiteza de asemenea gen e legata de faptul — cunostinta care-ti da putere, sporind productivitatea muncii, duce nu spre dezvoltarea ecosecuritatii, dar spre catastrofa ecologica, goana dupa inarmari si somaj. In societatea informationala problema de baza, care-i nelinisteste pe membrii ei, n-o constituie cresterea rolului cunostintelor, masavizarea socioinformatiei cu ajutorul noi-lor mijloace de comunicare (sistemul cu cablu, de exemplu), ci stapanirea datelor (multimea de descrieri individuale empirice), adica «supradatizarea» societatii, conform terminologiei lui H. Spinner. «Programa... apuseana de rationalizare si auto-instruire — considera el, — nu trebuie sa se fiarba in acelasi cazan cu programa superindustriala a «datizarii» si cu noul invatamant postmodernist cu afectul lui contra genera.lizarilor Asemenea actiuni nesanctionate iar de multe ori si tendentioase fara doar si poate nu favorizeaza dezvoltarea multilaterala si armonioasa a personalitatii, descatusarii fortelor ei spirituale, iar miscarea spre o asemenea societate «datata» nu este legata de sporirea continua a legaturilor reciproce ale informatizarii si democratizarii. De aceea perspectivele de formare a societatii informationale trebuie cantarite si gandite cu minutiozitate. Democratizarea proceselor informationale in societate va duce pe viitor la o democratie informationala neviolenta, iar da-ca e vorba despre societatea noastra, apoi democratizarea va exclude al patrulea gen de putere—cea informationala. Cu largirea informatizarii si mediatizarii se va reduce «eficacitatea» adoptarii hotararilor prin metoda constrangerii minoritatii de catre majoritate, adica creste posibilitatea trecerii de la democratia fortata la democratia informational-consensuala, dar nu la fel cum se proceda la congresele Unionale ale deputatilor po-porului, la sesiile Sovietului Suprem al URSS. in genere cand e vorba despre crearea societatii informationale nu e exclus a interpreta in mod tehnocratic acest fenomen, a scapa din vede-re scopul de baza social, de dragul caruia se si efectueaza informatizarea. Asupra acestui fenomen isi opreste atentia majoritatea absoluta a invatatilor atat de la noi din tara cat si de peste hotare. «Poti sa-ti imaginezi o societate, — scrie, de exemplu, A. Rachitov, — in care industria, aparatul de comanda-birocratic si alte structuri specializate ale puterii vor ii pe deplin computerizate si incluse in sistemul retelelor de comunicare actuale de prim grad, si totusi informatia in asemenea societate se dovedeste a fi un bun al elitei administrative si politice. Mase intregi de oameni, iar dupa ei potentialul lor creator si activitatea sociala se pot pomeni izolati de cunostintele care circula si care s-au creat in aceste retele. De aceea societatea informationala veritabila trebuie sa asigure garantii-le juridice si sociale ale fiecarui cetatean, care aflandu-se in orisice loc, la orisicare ora, va putea capata (receptiona) intreaga informatie necesara pentru activitatea lui vitala si solutionarea problemelor avansate fata de el. Daca asemenea garantii nu exista, apoi societatea nu poate fi considerata informationala». Informatizarea se manifesta in accelerarea acelor procese, pentru care e necesara libertatea alegerii. E just a interpreta informatizarea drept un fenomen sociocultural, chemat sa asigure o mai mare libertate in fabricarea informatiei si un acces cat mai larg fata de ea in scopul de sporire a progresului real si a dezvoltarii sociumului. Informatizarea, daca e sa luam in consideratie intreaga comunitate mondiala, constituie un fenomen sociocultural si tehnic, care, intr-un anumit sens, va preveni izolarea omului si-i va asigura o libertate intelectuala adecvata. Ea (libertatea) este, — dupa parerea lui A. Saharov, — «libertatea obtinerii si raspandirii informatiei, libertatea dezbaterii nepartinitoare si neinfricatoare, libertatea de la presiunea autoritatii si prejudecatilor. 0 asemenea libertate tripla a cugetului constituie unica garantie contra infectarii poporu-lui de miturile in masa, care in mainile ipocritilor-demagogi perfizi se transforma usor in dictatura sangeroasa. Aceasta este unica garantie de realizare a caii stiintifico-democratice spre politica, economie si cultura»61 si in continuare spre formarea societatii informationale. Libertatea in sensul larg, filosofic al acestui cuvant poate fi limitata de mijloacele tehnice (pur si simplu numarul lor e mic), de asemenea de actele social-juridice. Referitor la societatea noastra apoi numai cu tehnologiile ei, chiar si cele mai noi implementate nu vom obtine astazi informatizarea, intru-cat aici mai exista si o limita in ceea ce priveste accesul fata de informatie si a producerii ei. Pe langa toate astea sistemu-lui administrativ-de comanda, a carui structura se pastreaza pana in prezent, ii este contraindicata de fapt informatizarea, daca desigur, vom interpreta-o ca o largire totala a relatiilor orizontale dintre oameni, informarea lor deplina, de pe urma careia ei capata o libertate completa a alegerii. In fine, informatizarea va duce si la redistribuirea puterii, fapt ce de ase-menea nu e pe placul celei mai mari parti a actualei birocratii. Daca restructurarea socio-politica si economica va esua, apoi, dupa cum mentioneaza just D. Cereschin, chiar si acele 320 mlr de rub., care, conform datelor preliminare, sunt necesare pentru informatizare, nu le vom cheltui, ci vor fi in de ajuns de suficiente si 6 mlr de ruble. Daca nu vor exista conditii economice, nu va exista nici piata libera, informatia nu va deveni o marfa si noi, e firesc ca ne vom intoarce la varianta de mai demult, adica la SAC. Computerele din nou se vor distribui de sus, ele nu vor trebui nimanui, intrucat si informatia va deveni de prisos. Astfel se prezinta perspectiva de informatizare a societatii noastre, daca e sa neglijam principiile de organizare social-juridice, etico-morale si economici, Dar ni se pare ca ceva asemanator nu se va intampla. Radacina problemelor informatizarii se afla acolo, unde se solutioneaza problemele informationale chiar daca acestea sunt probleme de ordin universal, global, regional sau ramural, organizatoric si tehnologic. Mai cu seama e important a te patrunde de acest lucru astazi, cand mai mult de o jumatate din, populatia tarilor dezvoltate este ocupata in sectorul informational si solutionarea orisicarei chestiuni din domeniul economiei, culturii, spiritualitatii, ecologiei e imposibila in afara informatiei. |