|
NOOSFERIZAREA PROCESELOR DEMOGRAFICE CALEA SPRE DEZVOLTAREA DURABILĂ A CIVILIZAȚIEI Teodor N. ȚÎRDEA, d. h. ș. f., academician al Academiei Internaționale de Informatizare (Moscova, Paris, New-York, Riga, Praga) și al Academiei de Informatică a Ucrainei, șeful catedrei Filosofie al USMF "Nicolae Testemițanu", profesor universitar, or.Chișinău. Arcadii D. URSUL, d. h. ș. f., profesor universitar, președinte al Academiei Internaționale de Noosferă (or. Moscova) și al Academiei Cosmonautice "C.E.Țiolcovski" or. Moscova), academician al Academiei de Științe a Moldovei, om emerit al Federației Ruse, or. Moscova S-a demonstrat deja faptul că noosferizarea științei, tehnicii, progresului tehnico-științific (PTȘ), conștiinței sociale a devenit momentul cheie în soluționarea problemei de supraviețuire a omenirii [1]. însă realizarea modelului de dezvoltare durabilă a civilizației adaptat și recomandat comunității mondiale la Summitul din Rio de Janeiro (1992) necesită noi investigații, noi cercetări ce țin înainte de toate de elaborarea măsurilor privind asigurarea securității ecologico-demografice. Anume la acest for internațional (Conferința ONU vis-a-vis de mediul ambiant și dezvoltare - CMAD-92) liderii statelor și guvernurilor celor 179 de țări ale lumii au conștientizat faptul că performanțele civilizației, inclusiv economia de piață și democrația, prin excluderea rezolvării problemelor demografice și ecologice v-or fi puse în fața pericolului de dispariție. Apare întrebarea: ce-i de făcut pentru a salvgarda omenirea cu succesele ei în domeniul bunurilor materiale și cu valorile ei general-umane? Ne-am pomenit în situația când a salva civilizația, a supraviețui, înseamnă, în mod radical; a schimba modelul de dezvoltare a sistemelor sociale, ba chiar - și modul de activitate vitală al fiecărui individ. Acest lucru poate fi realizat, în opinia participanților Summitului din Rio de Janeiro, implantând în practica mondială o nouă paradigmă de dezvoltare - concepția dezvoltării durabile (dezvoltării noosferice în terminologia noastră), care este apreciată drept o strategie de supraviețuire și de dezvoltare continuă a civilizației: (și a țării) în condițiile menținerii și protejării mediului ambiant real, a biosferii, în întregime, nu numai pentru generațiile prezente, dar și pentru cele ulterioare. În documentele CMAD-92: s-a menționat că creșterea stihiinică a numărului populației de pe Teră și a proporțiilor de producere în cuplu cu structurile de consum nerațional de-vin o povară extrem de dificilă pentru potențialul biosferii privind asigurarea vieții. Necătând la faptul că în materialele acestui for internațional nu găsim recomandări concrete vis-a-vis de micșorarea numărului populației, totuși cercetătorii în materie consideră că între posibilitățile mai vădite și veritabile de trecere spre dezvoltarea durabilă și schimbările radicale în strategia demografică există ? interconexiune. Acest fapt ne obligă de a modifica radical strategia existenței și funcționării civilizației. E vorba că supraviețuirea și continuitatea dezvoltării trebuie să se desfășoare și să se mențină în absența creșterii cantitative a diverselor parametri tradiționali ca, de exemplu, mărirea populației, sporirea economică și presiunea antropogenă permanentă asupra biosferii, adică e vorba de o noosferizare veritabilă a proceselor ecologico-demografice. O similară durabilitate ca scop de dezvoltare n-a avut loc în istoria omenirii, unde s-au manifestat diverse tipuri și periode ale acesteia (a dezvoltării durabile). Evidețiind trei moduri de interacțiune dintre natură și societate - paleolitic, neolitic și noosferic, putem afirma că în prima epocă (paleolitică) pe parcursul al câtorva milioane de ani e fost asigurată o dezvoltare continuă destul de îndelungată a lumii primitive. Anume în această periodă omenirea a descoperit pentru sine așa forme de activitate vitală ca coevoluția inițială, culegerea și alt., care v-or fi supuse mai apoi unei analize retrospective minuțioase și profunde (un fel de "reamintire a viitorului"). Ba chiar și cea mai mare parte a epocii neolitice, până ta începutul revoluției industriale (probabil până la sec. al XVIII-lea, sau chiar până la sec. al XIXlea) s-a manifestat deasemenea printro durabilitate relativă, provocând iluzia posibilității existenței unui progres social interminabil. Cu o indurabilitate evidentă ne confruntăm doar în societatea de consum în faza ei de dezvoltare industrială, deși această instabilitate a fost inițiată mii de ani în urmă prin tranziția spre tipul de economie de producere (producător). E cazul, în această ordine de idei, de menționat faptul că tulbulările și crizele ecologice însoțeau permanent dezvoltarea omenirii și din când în când apărea necesitatea de trecere la noi forme și moduri de interacțiune ale naturii și societății. Chiar criza ecologică globală actuală nu reprezintă o "invenție" a civilizației sec. XX. Prima ecocriză globală (sau una dintre primele crize) s-a dezlănțuit (a izbucnit) mai mult de zece mii de ani în urmă, în perioada de tranziție a omenirii de la paleolit la neolit. Unii savanți se pronunță și mai categoric, afirmând că prima criză ecologică globală (criza paleolitică) începe odată cu istoria omenirii și durează pe o perioadă îndelungată a gospodăriei de vânătoare[2], provocând dispariția celor mai mari mamifere. Pentru biosferă acest fapt nu s-a pomenii a fi ruinător (funest), fiindcă el întru totul se înscria în evoluția acesteia și nu a influențat asupra durabilității ei. Dar pentru omenire această criză a cauzat o multitudine de repercusiuni. Scăderea bruscă a bazei alimentare a provocat o depoluare (reducție demografică) esențială. Numărul locuitorilor la începutul neolitului s-a micșorat circa de zece ori. Însă omenirea a trecut la o nouă formă de funcționare - la economia de producere, care i-a asigurat faptul că parcurgerea civilizației spre o dezvoltare durabilă (sau stihiinică) a numărului populației circa de zece ori, proces care după cum am văzut are precedente în istoria omenirii. Menționăm, în această ordine de idei, că viitoarea economie a civilizației noosferice necesită așa transformări, pentru ca să includă organic procesele de gospodărire în ciclurile biosferice, asigurând posibilitatea de dezvoltare destul de durată a omenirii și prelungirea evoluției naturale a biosferei. Deaceea noi susținem opinia conform căreia "noosfera drept nișă (firidă) ecologică a existenței și dezvoltării durabile a omului civilizat în condițiile PTȘ e posibilă doar prin intermediul menținerii biotei naturale pe majoritatea teritoriilor Planetei și scăderii consumării totale a energiei și micșorării populației terestre până la un nivel ecologic optimal"[3], adică scăderea ei circa de 10 ori [4]. E discutabilă devenirea modelului de noosferă numai ce descris, adică realizarea fenomenului de micșorare circa de 10 ori a parametrilor energetici și demografici ai civilizației de pe pozițiile conștiinței cotidiene, cât și ale celei științifice. Pentru conștiința cotidiană acest model contrazice bunul simț al valorilor general-umane declarate și adoptate de comunitatea mondială. La nivelul teoretic ai conștiinței el (modelul) nu vizează căi reale umane pentru realizarea unui astfel de ideal noosferic. Și totuși drept variantă cu finalitate noosferică modelul prezentat mai sus suscită un interes specutativ și e posibil că anume spre un astfel de ideal și trebuie să tindă civilizația actuală. Dacă un model similar va fi adoptat în calitate de scop "final" al dezvoltării durabile, apoi v-om fi nevoiți să creăm modelul de economie "biosferic" și să schițăm căile de transformare a economiei de piață spre calea ideală numai ce reliefată. Economia "biosferică" la rândul său preconizează reducerea producerii tradiționale și deci limitarea modului de interacțiune necoevolutav al naturii și societății, iar mai apoi tranziția spre calea de interacțiune coevoluționistă, noosferică. Viitoarea economie noosferică necesită (cere) o bază nouă de gospodărire a societății durabile, care înainte de toate nu dăunează naturii și nu dezechilibrează stabilitatea acesteia. Până în prezent populația planetei noastre în istoria sa neolitică permanent sporea și cu această tendință conștiința umană inevitabil este deprinsă. În perioada agrară a revoluției neolitice (10 mii de ani), de exemplu, populația Terei în comparație cu câteva milioane de culegători și vânători de la sfârșitul epocii paleolitice s-a mărit de o sută de ori. Conform calculelor specialiștilor, de ia începutul neolitului și până în prezent, pe "scena" istoriei au conviețuit circa 80 mtrd. de oameni, în condițiile creșterii permanente a populației. La începutul erei noastre pe Teră locuiau circa 250 mln. de oameni. Pentru dublarea acestui număr au fost necesare 13 secole, iar dublarea următoare a avut loc deja peste 600 de ani. La începutul sec. al XIX-lea pe Planetă conviețuiau 800 min. de oameni, spre sfârșitul secolului -1 mlrd. 700 mln., în a. 1962 - 3 mlrd. 200mtn., în 1987 s-a născut cel de al 5 mlrd. om. La începutul sec. al XXI-lea populația v-a atinge cifra de 6 mlrd. în fiecare secundă locuitorimea pe Teră majorează cu trei oameni și deci în fiecare an pe Planetă apar circa 100 mln. de oameni[5]. Crește populația mai mult pe contul Africii (2,9%), Americii Latine și Aziei Orientale (1,8%), unde se preconizează ca la intersecția sec. XX - XXI vor conviețui circa 80% din populația lumii. Deci tranziția spre dezvoltarea durabilă necesită o schimbare radicală a situației demografice. Devine tot mai evident că reducerea numărului locuitorilor constituie scopul principal în realizarea globală a cerințelor ecologice și a modelului de dezvoltare noosferică. Se are în vedere, fără îndoială, reducția demografică drept o depopulare umană, rațional (optimal), gestionată. Aceasta-i esența revoluției demografice ce urmează să aibă loc și care v-a asigura o securitate noosferică, onoosferizare veritabilă a sociumului, a tuturor problemelor globale și, în primul rând, a celei demografice. În lucrările științifice ale Clubului de la Roma deja au fost modelate procesele și scenariile de reglare a creșterii populației. Dacă, această strategie de reglamentare ar fi fost realizată din anul 1975 apoi "sporirea zero" ar fi fost atinsă către anul 2050. Dacă reglarea s-ar fi inițiat din a. 1985, apoi populația Planetei către 2050 ar fi fost de 8 mlrd. de oameni, iar dacă din a. 1995 apoi către acest an populația ar fi fost de 10 mlrd[6]. Chiar dacă omenirea va purcede spre noi tehnologii scientofage, fără deșeuri în condițiile continuării sporirii demografice tensiunea totală antropogenă asupra biosferii se va majora către a. 2050 circa de două ori, ceea ce va provoca o scădere majoră ireversibilă a durabilității biosferei și deci e posibil un colaps ecologic mondial. A devenit dar că mecanismele raționale de noosferizare a proceselor demografice, inclusiv și maternitatea premeditată (conștientizată), e nevoie de a le încadra și implanta cât mai devreme și în proporții cât mai mari, pe principii umane în practica soluționării problemelor globale, în caz contrar acest lucru îl va executa în parte natura, conform legilor ei de dezvoltare. Orice strategie demografică națională trebuie să acorde o atenței majoră problemelor ecologice și vice-versa. Dacă se v-a menține creșterea stihiinică a populației nivelul și calitatea vieții poate să se pomenească într-un declin permanent. Pierderile ecologice, după cum ne spun calculele, au atins deja un astfel de nivel și așa proporții încât e puțin probabil ca venitul național brut să le acopere[7]. Actualmente atât savanții, cât și practicienii au conștientizat faptul că dezvoltarea omenirii este limitată nu de potențialul de resurse, nu de consumul acestora, dar de condițiile ecologico-demografice de protejare a biosistemelor. Conform evaluării ecologiștilor, acest volum de consum constituie 10-20% din proporțiile globale, însă e necesar de știut că dacă nu primim dispozițiile necesare el poate atinge cifra de 50-60% in a. 2030. ceea ce defenitiv v-a distruge biosfera. Măsurile adoptate până în prezent, multiplele programe și proiecte s-au dovedit a fi neefective, fiindcă reieșeau din cauze și aprecieri neadecvate asupra mediului ambiant. Vinovatul de bază (dacă e vorba de proporții globale) rămâne totuși sporirea populației, majorarea cerințelor ei materiale (și nu spirituale), satisfacerea cărora devine posibilă doar în baza biotei, adică în baza consumului și epuizării acesteia, destrugerii durabilității biosferei. Din această cauză în lume, în fiecare țară e necesar să existe un program concret de reducere maximală a consumului producției biologice primare (în special din contul micșorării valorificării economice a teritoriilor bogate în biodiversitate), de suspendare a nimicirii pădurilor, de majorarea circa de 10 ori a suprafețelor teritoriilor protejate îndeosebi din punct de vedere ecologic. Din această cauză e necesară o tranziție globală spre depopulare reglamentară, care pe parcursul a 80-100 ani poate duce la o reducție demografică cu o densitate de limită acceptabilă (admisibilă) aproximativ 0,5-1 mlrd. de oameni pe Planetă ("miliardul durabil" și nu cel "de aur"). Despre astfel de lucruri ne vorbesc specialiștii în materie în lucrările lor de ultimă oră *. E vorba de maternitatea conștientizată, adică când perechea de părinți reproduc doar un copil. De exemplu, V.G. Gorșcov consideră că e necesar în aceiași măsură (de 10 ori) de micșorat atât consumul energetic, cât și numărul populației. Aceste două fenomene constituie componentele fundamentale de tranziție la modelul "ideal" de dezvoltare durabilă (noosterizarea acesteia), dar nu trecerea la tehnologiile fără sau cu puține deșeuri. Această opinie este promovată actualmente de mulți savanți. Concretizând acest moment se argumentează că durata tranziției spre o demografie noosferizată poate atinge perioada de la câțiva zeci de ani până la câteva sute de ani, pe parcursul cărora biosfera nu v-a dovedi să se distrugă ireversibil și v-a fi capabilă să se distindă (retragerea în starea durabilă veche). în perioada nominalizată procesele tehnologice pot fi restructurate în tehnologii scientofage în condițiile economiei de piață și concurenții libere. Anume în acest interval de timp tranziția globală la reproducerea populației după modelul "în familie un singur copil", ce corespunde reducerii ei pe an cu 2%, ar putea duce Ea micșorarea numărului locuitorilor Planetei noastre de 10 ori. Deaceea suntem în fața unei necesități cardinale strategiei demografice, a noosferizării ei în toată comunitatea mondială: de la majorarea cu 2% a populației (martorii căreia suntem prezenți) spre tendința depopulației cu o viteză similare de 2%. Reprezentanții ideologiei ecogeice [9] (din grecește eco - casă, geia - pământ) aidoma socot că la baza strategiei demografice trebuie să se afle principiul global - familiei un copil și ca repercusiune scăderea populației în limitele. 0,5-1 mlrd. de oameni, păstrarea biosferii, reîntoarcerea pe măsură a matriarhatului, constituirea unei guvernări rigide a comunității mondiale etc. Destinul transformărilor ecologico-demografice se află în mâinele femeilor care trebuie să realizeze conștient și cu un anumit scop revoluția axiogenezică (din gecește axi - demne, onorabile). Sensul ei constă în faptul că toate femeile din lume conștientizează necesitatea de a reglementa natalitatea și deci asigurarea homeostaziei societății cu biosfera. Posibila schimbare a strategiei demografice reliefează noi probleme care au o nuanță strict politică. în primul rând, depopularea nu poate duce spre dispariția "diversității sociale": rase, etnii, popoare mici și chiar a aborigenilor din America Latină și Australia. E important a conserva diversitatea etnoculturală a tuturor popoarelor Planetei noastre. în al doilea rând, e necesar de schimbat accentul activității umane. Ne pomenim că pentru a proteja biosfera și pe sine însuși omul și societatea trebuie mas puțin să transforme natura și mai mult să se schimbe pe sine însuși. sociumul în întregime. S-a epuizat doar epoca revoluțiilor sociale. Actualmente se instaurează epoca revoluțiilor socionaturale (revoluția ecodemografică este una din ele), care au drept scop protejarea genului uman, sporirea capacităților umane, asigurarea durabilității biosferei, ceea ce contribuie esențial la supraviețuirea și dezvoltarea ulterioară stabilă a societății. În al treilea rând, noosferizarea proceselor demografice necesită reducerea resurselor energetice de substanță, adaptarea geocentrică a proceselor demografice și a activității sociale față de condițiile biosferei, trecerea spre calea intensificării multilaterale a activității umane. În ceea ce privește Republica Moldova problema depopulării poate să devină acută în timpul apropiat (129 oameni pe km/patrat). Ea evoluiază stihiinic ca și în multe țâri din lume. Sarcina este de a optimiza procesele demografice prin intermediul noosferizării lor, de a redistribui repartizarea forțelor de producție și folosirea rațională a noilor și vechilor resurse. Tranziția Moldovei spre o dezvoltare durabilă e conexată, deci, atât de probleme sociale, cât și de cele ecologico-demografice, ceea ce e necesar de avut în vedere în practica cotidiană, în soluționarea diverselor probleme de caracter socio-economic.
NOTE
* Densitatea optimală pentru Teră în acest caz va fi circa 6-7 oameni pentru km/patrat. Actualmenteea este egală cu 37,5 oameni pentru km/patrat |