UNELE ASPECTE ETICO-JURIDICE ALE RELAŢIEI MEDIC - PACIENT

Valeriu SAVA, d. ş. m., vicedirector, Centrul ştiinţifico-practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar, Chişinău, Republica Moldova

Etica medicală este o ramură specifică a eticii generale în condiţii deosebite de activitate terapeutică, de reabilitare şi profilaxie şi include aşa probleme specifice, cum sunt interacţiunile dintre medic şi pacient, medic şi rudele pacientului, medic şi colegii de lucru. problema erorilor medicale, respectarea confidenţialităţii, etc.

În ultimii ani mai mulţi factori au influenţat şi continua să interfereze relaţia medic-pacient din sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii. Printre acestea pot fi numiţi: creşterea costurilor serviciilor medicale si necesitatea reducerii timpului consultaţiilor si volumului investigaţiilor, prestarea unui spectru larg de servicii contra plata, o informare mai buna a pacienţilor despre performanţele medicinei moderne si acces mai liber la informaţia medicală respectivă. Plus la aceasta, structura si modul de finanţare a sistemului de sănătate din Republica Moldova, reformele preconizate si definirea priorităţilor în contextul resurselor limitate, la fel ca si problema accesului la serviciile medicale, constituie un ansamblu de probleme soluţionarea cărora necesită participarea activă a tuturor cetăţenilor ca potenţiali consumatori de servicii medicale.

Experienţa ţărilor occidentale demonstrează, că sporirea calităţii serviciilor medicale depinde foarte mult de buna înţelegere dintre pacient si medic, bazat pe un parteneriat, orientat spre găsirea unui limbaj comun, care le permite să activeze în unison pentru binele pacientului în parte.

Tehnologiile medicale modeme la care apelează tot mai frecvent medicii permit combaterea multiplelor maladii, dar în acelaşi timp, aplicarea lor abuzivă şi neadecvată poate genera prejudicii serioase pacientului. Este cert, că majoritatea tehnologiilor aplicate permit de a obţine repede diverse rezultate obiective şi deaceea medicii mai des recurg la aceste investigaţii decât să petreacă timpul împreună cu pacientul. iar ca rezultat, medicul plăteşte cu preţul de a nu-şi cunoaşte pacientul ca personalitate, de a nu dispune de totalitatea simptomelor şi de plenitudinea anamnezei respective, importanţa cărora este incontestabilă în stabilirea diagnosticului corect şi administrarea tratamentului adecvat. Investigaţiile instrumentale nu permit de a primi un răspuns complet la toate întrebările şi implicit, nu permit de a avea un tablou integru despre starea pacientului, deoarece nimeni nu resimte mai bine decât însuşi pacientul consecinţele intervenţiilor şi tratamentului.

În ţările occidentale pacienţii cer din ce în ce mai des, sa participe la decizii legate de starea sănătăţii lor, exercitându–şi astfel drepturile de a fi informaţi şi de a influenţa decizia terapeutică. Pe de altă parte şi furnizorii serviciilor medicale sunt interesaţi să cunoască gradul de satisfacţie a pacientului de calitatea şi volumul serviciilor prestate. Se poate afirma cu certitudine, că o asemenea conştientizare din partea medicilor are un impact pozitiv asupra ameliorării situaţiei din sistemul de sănătate favorizând prestarea serviciilor de o calitate mai bună şi la un preţ accesibil.

În această ordine de idei, dezvoltarea mecanismelor care vor permite cetăţenilor şi pacienţilor republicii să fie auziţi în procesul luării deciziei privind starea sănătăţii lor devine destul de actuală.

Până m prezent există puţine modalităţi de participare a cetăţenilor la procesul decizional privind starea sănătăţii lor. Pacienţii şi cetăţenii republicii sunt lezaţi în drepturile lor de a participa la elaborarea deciziei cu privire la diagnosticul bolii sau. în cazul aplicării unui tratament. în situaţia existentă o asemenea participare nu este posibilă şi din motive obiective, deoarece nu există mecanisme de informare largă a pacienţilor despre acestea. De asemenea, nu există structuri care ar permite întâlnirea medicilor şi cetăţenilor pentru a discuta divergenţele eventuale între opinia publică şi medicul ştiinţific. Pacienţii (consumatorii serviciilor medicale) practic nu sunt reprezentaţi de nici ? organizaţie atât guvernamentală, cât şi neguvernamentală. Spre regret, actualmente nu există ;i un act legislativ care ar prevedea protecţia integrală a drepturilor pacienţilor din Republica Moldova. Astfel, zona de influenţă a cetăţenilor Republicii Moldova asupra sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii este minimă, iar aceasta creează condiţii favorabile pentru prestarea serviciilor de proastă calitate şi la preţuri neadecvate.

În situaţia creată, Centrul ştiinţifico-practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar m colaborare cu organizaţia neguvernamenrală - Societatea "Management şi Asigurări în Medicină" şi cu suportul Fundaţiei SOROS au iniţiat un program complex de dezvoltare a mecanismelor de participare a pacienţilor la procesul decizional privind stabilirea diagnosticului şi aplicarea tratamentului. În acest scop au fost elaborate şi repartizate atât printre potenţialii consumatori, cât şi printre furnizori de servicii medicale buletine informative, pliante şi ghiduri care conţin informaţii despre promovarea drepturilor pacienţilor în Europa.

Aplicarea chestionarelor de opinii în instituţiile medicale şi colectivele de muncă a diferitor organizaţii şi întreprinderi a permis a elucida fenomene de lezare a drepturilor pacienţilor, inclusiv cu caracter etico-juridic în relaţia medic-pacient.

Schimbul de opinii a participanţilor seminarelor şi conferinţelor organizate în cadrul programului, atât cu medicii cât şi cu pacienţii referitor (a drepturile şi responsabilităţile pacienţilor vis-a-vis de drepturile şi obligaţiile medicului vin să confirme oportunitatea implementării în activitatea medicală a “acordului (consimţământului) informat”.

Rezultatele obţinute vor permite stabilirea unor principii etico-juridice adecvate ale relaţiei medic-pacient, ce vor sta ta baza elaborării proiectului de lege cu privire la protecţia drepturilor pacienţilor din Republica Moldova, strigent necesară în condiţiile actuale de reformare a sistemului naţional de sănătate şi de implementare a asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Bibliografie:

1. Consultation on the Development of Patient's rights in Europe. Report on a WHO Meeting. Gotenburg, Sweden, 18-19 August 1997, Copenhagen, 1998,24p.

2. Ţîrdea T. N. Berlinschi P. V., Popuşoi E. P. Filozofie–Etică–Medicină. Chişinău, 1997,58?.