OMUL ÎN SOCIETATEA INDUSTRIAL - INFORMAŢIONALĂ, TEHNOLOGIILE INFORMAŢIONALE Şl PROBLEMA VIITORULUI OMENIRII.

Societatea pentru om în lumina sinergeticii prezintă un sistem deschis şi neliniar, ce se autoorganizează, funcţionează în spaţiile diferitor atractori, se dezvoltă în diferite "canale de evoluţie", poate trece dintr-un canal de evoluţie în altul. Societatea în dezvoltarea ei a trecut două etape principale: 1) tradiţională; 2) tehnogenă, industrial-informaţională.

Societatea tehnogenă, industrial-informaţională a apărut în Europa în perioada constituirii capitalismului timpuriu în care factorul principal ce determină procesele de schimbare a vieţii sociale devine dezvoltarea tehnicii şi a tehnologiei, a industriei. Dar premisele apariţiei acestei societăţi le găsim de acum în epoca antică, tradiţională, când apare polisul antic, statul-oraş, bazat pe modul de viaţă comercial-meşteşugăresc, ce reprezintă o varietate deosebită a societăţii viitoare, tehnogenă. Polisul a dus la apariţia multor invenţii civilizatoare. A apărut ştiinţa teoretică şi experienţa de reglare democratică a relaţiilor sociale ce au contribuit la progresul social viitor. În această perioadă s-a realizat şi prima tehnologie viabilă care se susţine singură, focul, pentru că în calitate de sursă de energie putea fi folosit lemnul, toate pădurile planetei.

Pe parcursul evoluţiei societăţii se schimbă şi societatea ca mediu neliniar, deschis, având ca "canale de evoluţie" cum societatea tradiţională, aşa şi pe cea viitoare, tehnogenă, industrial-informaţională. Fluctuaţiile, haosul au determinat structura posibilă a societăţii ce în momentul instabilităţii au realizat trecerea la societatea tehnogenă, industrial-informaţională.

Cu trecerea fa noua societate are loc şi trecerea de la omul legat de o activitate conservativ - reproductivă strict determinată, activitatea căruia era îndreptată spre autocontrol şi autoeducaţie, ce asigura adaptarea lui la mediul social, la omul inovator, creativ, ce are ca scop transformarea lucrurilor din lumea înconjurătoare, asigurarea dominaţiei omului asupra lor. În această perioadă s-a realizat şi cea de a doua tehnologie viabilă, care se susţinea singură, maşina cu aburi, pentru că în calitate de sursă de energie puteau fi folosite mineralele accesibile, extrase din pământ, şi se putea înzestra cu forţă motrice toate industriile. Pe urmă au urmat tehnologiile legate de căpătarea energiei electrice, celulele solare, diferiţi colectori solari ş.a., dar care nu-s viabile, nu se autosusţin prin energie generată de ele însele, sunt legate de un deficit în bilanţul entropic general. Şi în genere, preţul progresului tehnologic a constat dintr-o deplasare de la o sursă mult mai abundentă ,de entropie joasă, cum este folosirea radiaţiei solare în agricultură la una mai puţin abundentă, a resurselor minerale - în industrie. Devin tot mai costisitoare tehnologiile pentru procurarea din ambianţă a energiei rămase disponibile, valorificabile în condiţii tot mai grele.¹

Dar pe măsura dezvoltării societăţii omul a căpătat obişnuinţe de a opera cu noile tehnologii, cu instrumentele exosomatice create de el pe baza lor, de care nu se mai poate despărţi, fiindcă generează satisfacţii şi uşurinţă de viaţă, având cu ele plăcerea de a trai.

Pe măsura mecanizării şi informatizării operaţiilor tradiţionale oamenii de regulă le folosesc numai acolo unde-i necesară capacitatea lor creatoare, inovatoare. în societatea industrial-informaţională se realizează o deplasare radicală de la crearea bunurilor materiale la producerea serviciilor şi informaţiei. Oamenii, pe de o parte, tot mai mult vor participa în procesul de producţie, pe de alta, activitatea lor la locul de muncă în măsură tot mai mare va deveni consum de informaţie şi cunoştinţe, create de alţi oameni. Baza progresului social va deveni nu producţia materială de masă, dar crearea individualizată a informaţiei şi cunoştinţelor, doar informaţia devine sursa de producere principală a societăţii. De aceasta se vor folosi şi tehnologiile informaţionale tot mai perfecte, care devin din ce în ce mai costisitoare şi mai puţin viabile. Se va intensifica schimbul de informaţii între diverse ramuri ale economiei naţionale, între diferite ţări. Dezvoltarea societăţii tot mai mult va depinde de dezvoltarea resurselor informaţionale, de cultura informaţională a membrilor societăţii, de nivelul pregătirii cadrelor corespunzătoare activităţii informaţionale în societate.

Folosirea tot mai largă a tehnologiilor informaţionale e legată şi de formarea proprietăţii asupra informaţiei şi a cunoştinţelor, care-s nemijlocit legate de acei care produc. Baza progresului social va deveni nu producţia materială de masă, dar crearea individualizată a informaţiei şi a cunoştinţelor. Se va-stabili şi un nou tip de libertate. Acest nou tip de libertate trebuie să se bazeze pe proprietatea asupra informaţiei şi cunoştinţelor, care-s inseparabile de om. Se vor crea premise pentru ca societatea să se autoorganizeze, să funcţioneze în spaţiul altor attractori, altor canale de evoluţie. Fluctuaţiile, haosul vor determina structura nouă a dezvoltării societăţii, vor determina viitorul omenirii, vor realiza trecerea la societatea posttehnogenă, postindustrial-informaţinală, legată de micşorarea consumului substanţial-energetic şi mărirea consumului informaţional, unde motivaţia omului va fi concentrată nu în jurul indicilor nivelului de viaţă, ca în societatea tehnogenă, industrial-informaţională, pe el tot mai mult îl va chinui setea spirituală. Se va asigura un nivel mai înalt al "calităţii vieţii", pe primul plan va fi pus sentimentul satisfacţiei de la lucrul efectuat.

Astfel, cu dezvoltarea societăţii se dezvoltă şi omul, creatorul tuturor valorilor materiale şi spirituale ale planetei Pământ.

1 Drăgan J.C., Demetrescu M.V. Economistul mileniului III Nicholas Georgescu-Roegen - profetul arhitect al noii gândiri. - Bucureşti, 1994, p.151.